20 de zile

Atat au trecut de cand am primit marea veste, 20 de zile.  20 de zile in care am fost in culmea fericirii, am fost cel mai bucuros barbat de pe pamant, urma sa fiu tata, iar asta ma facea sa plutesc deja, sa visez cu ochii deschisi, iar sufletul vibra de bucurie ca voi fi parinte. Am inceput sa fiu mult mai dragastos cu Sanda, sa incerc sa o scutesc de tot felul de treburi, sa o protejez cat mai mult, sa fac glumite pe seama viitoarei ei burtici cat „butoiul”, sa o sicanez zicandu-i ca voi pleca cu fiul nostru la meciuri, iar apoi la bere, asa, ca baietii, ca va fi BAIAT, ca va fi brunet, ca va fi un bebelus dolofan cu dintisori ca de iepuras.  Doar 20 de zile a tinut fericirea asta, pentru ca ieri la control ni s-a zis ca sarcina s-a oprit din evolutie. E o lovitura dura, dureroasa, care iti arde sufletul, dar nu avem ce face, trebuie sa mergem mai departe. Poate ca nu a fost sa fie acum, vom mai incerca inca o data, doar ca….tic-tac tic-tac ceasul biologic merge in continuare si din pacate in defavoarea noastra.

20 de zile am fost cel mai fericit om de pe pamant……..

Personaje de basm

Personaje de basm

28 Octombrie 2011

 Voi chiar credeati ca Făt-Frumos este personajul pozitiv din basmele româneşti, iar Zmeul un ticălos fără pereche??? În fapt, aşa cum vom vedea imediat, lucrurile stau exact pe dos.Pentru asta, să facem mai întâi un mic profil psihologic al celor mai importante personaje din basmele româneşti.

  Împăratul
E un moş senil şi complet incompetent. Singurul merit că a ajuns
împărat e că a fost primul născut. Nu e în stare să aibă grijă de
fii-sa, prin urmare mă întreb cum mama dracului ar putea avea grijă de
ditai împărăţia. Nevastă-sa lipseşte din peisaj, e subînţeles moartă şi
l-a lăsat cu trei fete care sigur nu-s ale lui, fiindcă moşul are vreo
70 de ani şi aia mică în jur de şaişpe. Deşi e înconjurat de viziri,
dregători, sfătuitori, când e să ia vreo decizie îţi vine să-l iei la
palme: primul individ care-i aduce fata înapoi o primeşte de nevastă şi
mai ia şi jumătate de împărăţie. Strămoşul său care a întemeiat dinastia se răsuceşte în mormânt.
 Fata cea mare şi fata cea mijlocie
Sunt nişte strâmbăciuni nasoale, plate şi complexate, care-şi urăsc
sora mai mică pentru că e mignonă, are fund, ţâţe, e în centrul
atenţiei şi e aia răpita, ba se mai şi mărită înaintea lor. Sunt atât
de jenante că nici un zmeu nu le vrea.
Fata cea mică
E aia răsfăţata, bunăciunea învăţată să i se facă toate poftele. Mai e
şi curvă de mică. Nici nu vreau să vorbesc mai mult despre ea, că mă enervez.

  Făt-Frumos (Fefe)
De obicei, e unu’ căruia nu i-a plăcut cartea: ori prinţ, ori vreun coate-goale.
Frumuşel şi efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat să frece menta în
continuare şi să se ia la trântă prin iarbă cu oile, cu fraţii lui sau
cu flăcăii satului, da’ vrea să dea lovitura. Şi, când boul de împărat
dă sfoară-n ţară cu fiică-sa şi tronul premiu, normal că se prezintă
primul. Habar n-are cum arată fata împăratului, dar nici nu-l
interesează prea mult, de fapt vrea împărăţia. Şi oricum ştie de la
tovarăşi că de obicei e răpită bucata familiei, nu cârjele ălelante două.

Calul
E singurul personaj pozitiv din toată povestea care merită apreciere.
Înainte de episodul cu jăratec zace slab, bubos şi răpciugos în grajd,
ceea ce arată încă o dată că împăratul e un idiot – nu aşa te porţi cu
o asemenea comoară. Calul e cel care îi face strategia lui Făt-Frumos,
în vorbe puţine şi concise. Nu zice prea multe pentru că probabil îi e
jenă să intre-n vorbă cu un oportunist analfabet. În sufletul lui, îşi doreşte să fie în echipa Zmeului.

Mama Zmeilor
Este exact opusul împăratul. În primul rând, la ea e sigur că e mama zmeilor.
Apoi, a făcut trei băieţi care e fiecare la casa lui, nu două
plângăcioase şi-o curvă care stau pe capul lui, ca împăratul. Şi ia
hotărâri bune şi de una singură, n-are nevoie de o armată de viziri, dregători, sfătuitori, etc.

  Zmeul
E un tip hotărât, energic şi forţos. Probabil are un nas cât toate
zilele, umblă neras, e păros şi are palmele tăbăcite. Asta ce ne spune?
Că e un om care munceşte! A tras din greu ca să ajungă unde e , a ucis,
a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui! Aşa merg
lucrurile pe tărâmul celălalt, acolo nu-ţi dă nimeni un castel că te
cheamă împăratul-nu-ştiu-cum. E sigur că Zmeul şi-a clădit palatul cu
mâinile lui. Bine, o mai fi avut nişte muncitori pe care i-a mâncat
după aia, dar sunt convins că a stat cu ei acolo, pe capul lor, să vadă
cum pun ăia marmura în baie, să nu-l tragă-n piept şi să-l fure. Şi mi se pare normal să-i mănânce la sfârşit, ştim cu toţii cum sunt muncitorii.

Mai ştim că are o moşie imensă, populată cu tot felul de jivine
ticăloase. Chiar credeţi că e uşor de administrat aşa ceva, să-i ţii în
frâu pe toţi ăia? Păi aia nu sunt proşti ca ţăranii împăratului, dacă
nu stai cu pleoapa pe ei… Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun
cunoscător de oameni, un excelent strateg militar şi un bun trezorerier.

Dar Zmeul e un tip cinstit în sentimente şi cam fără noroc la femei.
I-a venit vârsta însurătorii, a stat, a analizat, a cercetat, şi-a
căutat nevastă. N-a găsit pe nimeni pe placul lui în propriul tărâm (ce
s-alegi din jivinele alea?), deci s-a uitat la vecini. S-a îndrăgostit
de fata aia mică a împăratului (ştie ce-i frumos, măcar fizic, şi nici
nu încalcă eticheta, ţinteşte la acelaşi rang) şi a procedat în
consecinţă, aşa cum cerea tradiţia: a luat-o la el. Aşa a făcut şi
tac-su cu mă-sa, şi bunicul lui, şi străbunicul lui, la vremea lor. Aşa
e
normal: clar, fără ascunzişuri, umblat cu şoalda şi alte prosteli. Pui
problema
direct: “Fă, te iubesc, te vreau! Treci încoace.” Şi prostul chiar o iubeşte:
n-o forţează, n-o siluieşte, e romantic, are o grădină cu trandafiri,
o-nconjoară de bogăţii, îi face toate poftele. N-am auzit nici o
poveste în care Zmeul s-o ţină pe prinţesă legată în beci, goală-puşcă
şi să vină s-o violeze când are el chef, după cum ar merita. Peste tot
citesc numai de caftane, covoare, tiare, bucate alese, mătăsuri fine, rochii, giuvaere, o ţine-n puf.
Omul e familist şi serios, nu-şi uită îndatoririle: se duce-n fiecare
zi la muncă şi anunţă civilizat, cu buzduganul, când vine acasă. Şi
toate astea pentru ea, ca să n-o sufoce cu atenţie, să-i lase spaţiu,
să fie liberă, să aibă matracuca timp să-şi facă unghiile, să nu facă
istericale că, vezi doamne, a intrat peste ea în cameră şi-a văzut-o cu masca de castraveţi pe faţă.

Carevasăzică, moldoveanca trăieşte în puf, îi face prostul toate
poftele, şi, în semn de mulţumire, ce face? Se amorezează de Făt-Frumos
că are părul mai îngrijit şi tenul mai puţin acneic (vezi, n-ai vrut să
te culci cu Zmeul) şi se hotărăşte să fugă cu el. Da’ mai întâi încep
să se hârjonească în pat, în patul pe care Zmeul cu mâna lui îl
cioplise, din nişte buşteni tăiaţi tot de el din pădure, şi-l cărase-n
cârcă până la ultimul etaj al castelului, să aibă japiţa peisaj când se
trezeşte dimineaţa sub baldachin. Şi proştii ăia doi stau până îi prinde Zmeul, căruia – în sfârşit! – i se aprind beculeţele.

Mai departe. Zmeul luptă corect, Făt-Frumos trişează: bea apă vie de la
un corb pe care-l mituieşte, dă cu peria, gresia, năframa; în fine,
face tot ce poate să lupte cât mai puţin şi să-i bage pe alţii la înaintare.

Din toate astea, eu pricep că morala basmului românesc e următoarea:
– dacă eşti un şmecher metrosexual şi ştii să profiţi de pe urma
tonţilor incompetenţi ajunşi în poziţii de conducere, te aranjezi pe viaţă.
– dacă eşti o fiţoasă analfabetă şi de bani-gata, ai toate şansele să
umble toţi după fundul tău şi după averea lu’ tac-tu.
– dacă eşti un tip cinstit, muncitor şi care luptă după reguli, pici de papagal.

Dacă basmul românesc ar fi avut măcar o urmă de dreptate, Zmeul i-ar fi
rupt gâtul lui Fefe cu două degete, ar fi luat-o pe proasta aia, i-ar
fi dat o bătaie soră cu moartea şi ar fi trimis-o rachetă înapoi la
tac-su acasă. Apoi şi-ar fi strâns armata, ar fi năvălit pe tărâmul
împăratului şi i-ar fi făcut prăpăd, ar fi violat, jefuit şi ucis tot
ce i-ar fi stat în cale, ar fi unit cele două tărâmuri şi şi-ar fi
făcut harem bdsm din toate gagicile alea proaste ca noaptea. Pentru că fiecare merită să-şi trăiască propriul basm.

 

Salina Turda

Salina Turda

23 Octombrie 2011

dscn4053

Saptamana trecuta am mai bifat o salina vizitata. Auzisem desprea ea ca e recent modernizata si ca ar fi cea mai frumoasa din tara. Asa ca imbarcarea in masina dis-de-dimineata cu familie, nepotei si purcei, cosuletul cu mancare, mingi, jucarii si voie buna, ne astepta un drum de 200 km la capatul caruia ne astepta salina. Dupa aproximativ 3 ore ajungem si la Turda si acolo ne bufnim de prima dezamagire. Orasul arata de parca ar fi bombardat, nu stiu zau, dar parca inainte era frumusel orasul, dar acuma majoritatea strazilor sunt  ca dupa razboi. In sfarsit ajungem si la intrarea in salina, defapt salina are 2 intrari, una principala si una secundara, noi am gasit-o pe cea secundara, dar mare diferenta nu este intre ele. Dupa ce am platit intrarea (15 lei adulti si 8 lei copii) intram pe o usa unde dam de un tunel bine luminat dar si foarte lung pe care il parcurgi in aproximativ 10 minute, ajungi la o hala unde  sunt expuse cateva  utilaje de extras sarea din vechime. Urmatoarea oprire a fost la Sala ecourilor, nu stiu de ce se numeste asa pentru ca in acea sala nu se auzea nici un ecou (probabil ecoul nu lucreaza duminica). In sfarsit ajungem si la capatul scarilor care face legatura cu mina Rudolf, tot de acolo se ia si liftul pentru cei comozi care sa ii coboare jos la mina Rudolf. Inainte de a cobora scarile poti face o plimbare pe balconul care inconjoara mina, iar cei care au rau de inaltime  acuma sigur se vor lecui, iar imaginea minei privita de la o inaltime de aproximatix 50 m este minunata. Si cum eu mi-am propus sa mai dau jos din burtica am ales sa cobor pe scari. E un exercitiu foarte bun, pentru ca ai de coborat aproximativ 12 etaje a cate 11 trepte fiecare. Cand am ajuns jos m-am lovit de a doua dezamagire si anume ca e destul de mititica ca suprafata mina, facand comparatie cu cea din Praid, iar internetul wireless nu mergea asa cum se spune. Consumul de alimente este strict intezis in mina, cu toate ca pe noi ne rodea un sobolan in stomac de aproape ca ne facea sa mancam sare. Dupa 3 min am dat gata turul minei si mare lucru nu e de vazut: un mini teren de bowling, un mini teren de golf , niste topogane astea pt copii, 2 mese de biliard, 4 mese de ping pong si un mic amfiteatru. Cam asta e tot. Asa ca am purces sa cobor mai departe la mina Tereza. Iarasi coborat pe scari ( este si lift) si ajung acolo unde este amenajat si lacul. Aici este la fel de micut, dar foarte frumos amenajat. Dupa ce trec peste un pod dragut arcuit ajungi la o insulita plina de lumina inconjurat de un lac subteran unde te poti “trage” cu barca. Am incercat si aptitudinea asta de a da la vasle, dar pe semne ca aveam probleme cu directia pentru ca ma invarteam ca Grivei in jurul cozii si nu prea reuseam sa inaintez, spre deliciul celorlalti de pe lac. Imi venea sa le rod beregata si sa ii mananc cu sare. Spre final reusisem sa fac cat de cat progrese si data viitoare poate reusesc sa devin sofer de barca. La urcare am ales tot scarile iar cand am ajuns sus aveam senzatia ca dadusem jos de pe mine 1 kg. Cum  plictiseala incepuse sa isi spuna cuvantul, dar si foamea (nici un loc pentru un batminton nu era) am hotarat sa iesim la suprafata sa cautam un loc unde sa papam. La lift era coada, asa ca am ales tot scarile, de data asta fiind si mai greu, iar cand am ajuns sus pufaiam ca Titanicul si firicele de aburi se ridicau din crestetul meu. M-a amuzat copios un anunt din salina care ne ruga frumos sa nu scoatem sarea din salina. Oare era pe terminate? :))

In linii mari pot zice ca e foarte frumoasa salina dar nu asa cum ma asteptam, nu pot sa zic ca merita sa bati 200 km in fiecare an doar ca sa vizitezi salina, doar daca ai ceva treaba prin zona clujului sau esti in trecere merita sa te abati din timp si sa ii aloci 1-2 ore

Ca plusuri as putea spune ca are un lac subteran foarte frumoas si destul de maricel, insulele din mijlocul lacului sunt foarte bine luminate incat privita de sus arata ca niste flori, iar liftul iti ofera o panorama minunata.

Ca minusuri as putea enumera: spatiul destul de mic, lipsa unor magazine.

Mi-am permis sa fac si un top al salinelor vizitate de mine

 1 Salina Praid – e destul de mare, ai multe locuri unde sa iti ocupi timpul, sunt restaurante , cafenele, si alte magazine plus un loc imens de joaca pentru copii. Accesul se face cu autobuzul.

2 Salina Turda– E moderna, bine luminata, iar amplasarea luminilor o face unica in tara. Accesul se face pe jos

3 Salina Tg. Ocna- Are cea mai frumoasa biserica si cea mai frumoasa cascada de saramura. Accesul se face cu autobuzul

4 Salina Slanic Prahova – Cred ca este cea mai inalta salina din tara si daca nu gresesc chiar din europa. Accesul se face cu liftul aproximativ 200 m iar senzatiile sunt superbe si iti creste adrenalina

5 Salina Cacica jud SV.  Din pacate e cea mai slab dezvoltata salina dpv turistic. Este un altar, cateva sculpturi in sare, un teren de sport, un lac subteran si cam atat. Probabil cu ceva investitii ar iesi un loc superb mai ales ca este intr-o zona cu potential turistic foarte mare. Accesul se face pe jos.

Asta e topul meu si opiniile mele, deci nu dati cu pietre.

Calatorii cat mai multe!dscn4083

3 ani

3 ani

05 Octombrie 2011

Cu surle si trambite anunt ca am implinit 3 ani decand m-am fumat . Tiiiii, nici acum nu imi vine sa cred ca am putut asta, mai ales eu care mereu eram lipsit de vointa si mereu ziceam ca de maine ma las.  Dar am reusit, iar acum dupa 3 ani privind in urma as zice ca nu a fost greu deloc, dar….nu a fost chiar asa, am avut nitel de tras ca sa reusesc asta, iar acum chiar nu mai simt nevoia deloc de a fuma, din contra a cam inceput sa ma irite cei care fumeaza . he he he.

Trei ani ….hmmmm…ptiu ptiu sa nu ma deochi 🙂

34

34

29 Septembrie 2011

Eheee, ca demult nu am mai trecut pe aici. Intre timp s-au intamplat multe, a trecut si operatia cea care am crezut ca e usoara, dar care s-a dovedit ca nu e chiar asa de simpla si usoara, si care inca mai trag si acum ponoasele de pe urma ei. Adica dupa 7 luni inca nu sunt recuperat in totalitate , inca nu pot indoi genunchiul complect, iar asta inseamna ca inca nu pot sa stau in genunchi la biserica, dar nici nu pot sa stau in genunchi intre picioarele unei femei. Mare branza, stau numai pe spate, dar asta m-a facut mai lenes si drept dovada a inceput sa fac burtica. :))) Deh, noi sa fim sanatosi….

Dar asa cum am obijnuit sa fac de cand tin blogul asta voi scrie acuma despre un eveniment ce a fost  zilele trecute, si anume, am pasit si peste pragul celor 34 de anisori. Daca in anii trecuti aveam scrieri mai triste despre acerasta zi, anul asta nu as putea spune acelasi lucru. Acuma nu mai sunt singur, am o iubita pe care nu o iubesc, dar mai am o alta iubita pe care rar o intalnesc…..ce rime mai scot si eu. :), dar in afara de asta pot zice ca anul asta am avut cea mai frumoasa zi de nastere de cativa ani in coace. Am petrecut-o cu Mia la Roma, si timp de 2 zile ne-am plimbat ca doi nebuni pe strazile Romei pana cand cadeam lati de oboseala, dar cum eu sunt un calator fara leac, mereu o luam de la capat. Aceasta aniversare va fi greu de uitat. Dar sa nu uit un lucru:        La multi ani, batrane!

Hmmm, 34 de ani, ce mult mi se pare.

Am scapat

Am scapat

21 Februarie 2011

Dupa ce ma plangeam de mama focului in postul, ca imi era frica de clisma mai tare decat interventia chirurgicala in sine, uite ca dupa ceva timp revin si pot spune ca AM SCAPAAAATTTT. A trecut si operatia, si internarea , iar de o saptamana sunt acasa.

Cum nu am mai scris demult am sa incerc sa iau totul cronologic.

Am plecat dis-de-dimineata cu trenul la Tg Mures unde eram programat la clinica particulara Nova Vita ( nu fac publicitate) pentru o operatie de ligamentoplastie la genunchiul stang putin mai dificila. Dificila in sensul ca astfel de interventii in zilele noastre se face prin artroscopie, dar la mine fiind ceva mai complicat a trebuit facuta prin incizie clasica. Am ajuns la spital, am facut hartiile de internare, am achitat spitalizarea, si imediat am fost preluat de un ingeras de infiermiera si dus la sectia de chirurgie a spitalului, unde mi s-a dat camera. In viata mea m-am cazat in multe locuri, hoteluri, pensiuni, hosteluri, dar pot spune cu mana pe inima ca multe dintre ele arata jalnic pe langa camera asta de la spital. Nici nu am apucat sa imi trag bine sufletul ca a si venit o asistenta ca sa imi ia sange pt analiza iar apoi sa fiu anuntat ca voi intra in operatie la ora 11.30 nu la 14 asa cum stiam, dar stirea asta nu a avut nici un efect asupra mea deoare ce stiam ca urma sa mi se faca cllisma si asta imi paralizase toate simturile, din partea mea putea sa ma anunte ca a inceput un atac atomic asupra orasului ca mie tot nu imi pasa, gandul imi era la funduletul meu ce urma a fi violat 😀 Dupa cateva minute minute revine asistenta si ne intreaba:

-Baieti, va puteti barberi singuri pe picioare sau trimit pe cineva sa va ajute?

Ma uit la colegul de camera, care se internase odata cu mine, si raspundem amandoi in cor

-Nuuuu, ne descurcam noi.

Orgoliul masculine explodase in noi, cum adica, sa ne rada pe noi o femeie, pai daca ele pot sa se epileze, atunci pot si eu sa o fac singur

-Bine, spuse asistenta, dar aveti grija sa nu va taiati pentru ca domnul doctor face urat daca va taiati. Dupa care ne arunca un zambet smecher si pleaca nu inainte de a ne ameninta ca daca nu ne berberim bine ne va epila ea cu penseta. La fel, aceasta amenintare ma lasa rece, gandul meu fiind tot la clisma.

Mi-au fost aduse ustensilele de barberit si m-am apucat de treaba. La inceput am luat un BIC ca asa vazusem la sora-mea, dar uitasem sa iau in considerare ca eu sunt un descendent al cimpanzeului, si ca sa ma pot rade cu success pe picior ar trebui initial sa fiu ars cu flacara aparatului de sudura si abia apoi sa incerc cu lama. Am inercat eu si cu lama clasica dar in afara unor nenumarate taieturi, mare branza nu reusisem, dadeam de 2-3 ori cu lama si deja era incarcata, ca sa nu mai zic ca in partea din spate a piciorului, nu ajungeam deloc. Oare cum dracu’ reusesc fetele sa faca asta? Hmmm, deja incep sa apreciez efortul lor.

Ok, ma dau batut si strig la colegul meu de camera

-Alex, eu te-as sfatui sa o chemi pe infirmiera sa te rada, pt ca te vad si pe tine destul de stufos, eu unul zic “piua”, nu mai pot.

-Tiii, dar tu ce ai vrut sa faci acolo? Vrei sa te operezi singur? Zice el vazand cat sange e pe piciorul meu

Intre timp vine asistenta, imi vede capodopera si dupa ce zice “oofff, barbatii astia” o cheama pe infermiera sa ma ajute, care cu manutele ei delicate a terminat treaba in 5 min, iar pe Alex, colegul meu de suferinta in 10 minute.

Inainte de a intra Alex la cosmetica, vine o doamna doctor anastezist, frumusica foc, sa ne aduca niste foi pe care trebuie sa le complectam si sa ne hotaram ce fel de anestezie dorim, locala sau totala. Cica la cea totala, ne adoarme pe tot parcursul operatiei, si cand e gata interventia ne trezesc ei, pe cand la cea locala ni se face o injectie in coloana si nu mai simtim nimica de la buric in jos, dar suntem constienti pe tot parcursul operatiei. Parca ideea de a fi constient pe tot parcursul operatiei, si de a auzi cum zdranganesc  ustensilele, sau sa il aud pe medic cum cere pensa, bisturiu, coican, surubelnita, patent etc, nu ma incanta deloc, asa ca am optat amandoi pt anestezie totala, cel putin daca imi face clisma, sa nu fiu constient.

Fiind rezolvata si tipul anesteziei, ma uit la ceas si vad ca ora 11.30 se apropie vertiginos si odata cu ea si clisma. Deja fara sa vreau imi aveam fesele incordate in asa fel incat puteau fi folosite pe post de nicovala. Oare cat de groasa o fi chestia aia ce mi-o baga in fund? Daca e cat coada de la matura as suporta, hai sa zicem ca merge si daca e cat un castravete, dar mai gros de atat, nu hotarat . imi bag picioarele in ea de operatie si plec acasa. Imi vine in minte discutia cu Ruby de inainte cu o seara si cum incerca saracuta sa ma incurajeze, dar m-a si dojenit pt ca sunt prea orgolios si nu accept ajutorul nimanui, iar azi am vazut cata dreptate are, ca sunt si momente cand trebuie sa cer ajutor ca nu pot face totul singur.  Incepe sa imi fie din ce in ce mai draga fata asta.

Cioc-cioc, se aude in usa, si intra un tip.

-Domnul M. ? ma intreaba

-Da, raspund eu cu inima cat un purice

-Va rog sa ma urmati.

Gata, a venit clipa, ma uit rapid la Alex, el imi spune bafta, si plec dupa acel asistent, cu sfincterul contractat la maxim. Coboram un  etaj, si ajungem  intr-o incapere unde mi se spune sa ma dezbrac si sa imi iau un fel de halat si sa imi pun o bonetica pe cap. Privirea cauta aparatul de clisma, dar nu il gaseam, defapt nici nu stiam cum arata

-Sa imi las chilotii pe mine, intreb eu tremurand dar cu o bruma de speranta?

-Sigur, imi raspunde asistentul. Hopaaaaa, poate ca Ruby avea dreptate si la tipul asta de operatie nu e necesara clisma. Deja simt ca reinvie pofta de viata in mine. Vine un alt tip imbracat in albastru care era si el medic anestezist si ma ia prieteneste de dupa umeri si inepe sa imi puna diverse intrebari  din cele  mai variate incepand cu cele legate de medicina si pana la cele lagate de pasiunea mea de a face excursii si la felul in care m-am lasat de fumat , si in final sa imi zica asa:

-Am vazut ca ai ales anestezia totala, de ce? Nu e mai bine sa iti facem locala si astfel esti constient, mai spunem si noi o barfa, un banc. Mai trebuie sa iei in considerare ca dupa operatie inca 4-5 ore vei inca amortit de la brau in jos si astfel nu vei mai simti durerile postoperatorie.

Sa sti ca are dreptate, imi zic eu, dar totusi tot nu as vrea sa aud ce se  intampla in timpul operatiei

-Ok, sunt deacord sa ma intepati in coloana ca sa amortesc de la mijloc in jos, dar as mai vrea daca se poate sa imi dati si un somnifer sau un ciocan in cap ca sa fiu cat de cat zombie in tipul operatiei. Cererea mea a starnit un val de rasete, si atunci am observat ca deja s-au adunat 6-7 cadre medicale , oare cand au intrat? Astfel dandu-mi consimtamantul  pentru anestezia locala am purces ca intr-un alai de nunta spre blocul operator flancat in stanga si dreapta de doua domnisoare (nu stiu daca erau de onoare), imbricate in halat verde, cu bonetica in cap si masca pe fata de ii puteam vedea doar lampioanele, asa ca nu pot sa imi dau cu parerea despre fizionomia lor. Teroarea clismei nu disparuse, si credeam ca acuma merg sa mi se faca mult umilitorul procedeu, dar daca trebuie sa asiste toti oamenii astia, mai mult ca sigur ca imi va crapa inima in mine de rusine. Ajungem in sala de operatie, mi se spune sa ma intind pe masa, si atunci un val de lumina si de bucurie imi strabate corpul: AM SCAPAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAATTTTTTTTT,  nu mi se mai face clismaaaaaaaaaaaaaaaaa, poponetul meu va ramane in continuare virgin, toata lume imi spunea ca mi se va face, chiar si medici mi-au spus asta, doar Ruby a fost singura care a avut dreptate, a fost singura care m-a incurajat, imi venea sa o pup pe toate partile daca ar fi fost acolo, dar promit ca o voi face cu prima ocazie, te iubesc fetito, muuuahhhh! Dar nu am avut timp sa ma bucur prea mult pentru ca mi se spune sa ma ridic in fund si sa ma aplec in fata, simt cum cineva imi maseaza coloana in zona lombara, simt mai apoi o intepatura ciudata nedureroasa dar enervanta, ca apoi sa simt cum picioarele imi iau foc si mi se spune sa ma intend repede  pe masa. Acea fierbinteala a inceput sa fie inlocuita cu o raceala ca de gheata ca mai apoi sa nu mai simt nimic

-Incearca sa ridici un picior, imi spune anestezistul cel simpatic.

Eu incerc, dar parca picioarele mele au 2 tone bucata, si astfel a inceput operatia fara ca eu sa imi dau seama ce se intampla, cu asistenti, asistente, si alti medici roind in jurul meu, intrebandu-ma deferite lucruri, anestezistul cel simpatic mai spunand cate o gluma, pacat ca aveam masca de oxigen pe bot si nu poteam vorbi ca tare ma ardea limba sa spun cateva bancuri din popor adunate. Doua ore a trecut repede, si operatia se apropie de sfarsit, medical meu a plecat lasand un resident, banuiesc sa ma coase. Fiind ca toti erau tineri discutiile au continuat pe teme firesti varstei adica sex, relatii, program de Valentine’s Day, telefoane de ultima ora. Nici nu imi venea sa cred ca sunt pe masa de operatie ci mai degraba la o sueta, si asta a facut sa treaca totul atat de repede si de placut. Apoi,zzzdup, ma pune pe o targa mobila si directia salonul meu unde ma astepta  patul meu, avand in minte sa incerc a il conving pe Alex sa renunte la anestezia totala, dar cand am ajuns in camera, deja era goala, semn ca masa de operatie nu va avea timp sa se raceasca. Dupa cateva ore bune este adus si el pe jumatate ametiti si imi face cu degetul mare semn ca e  ok. Uitandu-ma mai atent vad ca pe patul lui unde ii sunt picioarele, sunt chilotii mei, bag mana repede sub patura si vad ca cuculetul meu este free si se balangane in stanga si in dreapta. Cand naiba mi-ai dat astia jos chilotii, oh, nuuuuuuu, sa nu imi zici ca astia mi-au facut-o pe NeVeu. Incerc din nou sa bag mana sub patura sa imi verific rozeta, dar nu reusem pt ca nu imi ajungea mana si nici nu puteam ridica de bazin. Sa mor de oftica, nu alta, capul nu aveam voie s ail ridic de pe perna, in maini aveam perfuzie, imi venea sa plang, nu alta. Incet incet incep sa ies din amorteala, incep sa imi incordez muschiul piciorului, vine asistenta si cu toata rusinea o intreb daca mi s-a facut clisma, iar ea imi raspnde razand cu gura pana la urechi ca pot sta linistit ca nu mi s-a facut clisma. Parca mi-a luat o piatra de pe inima, si drept urmare am cazut intr-un somn adanc. Cand m-am trezit era intuneric si tocmai imi schimba perfuzia, deja era a 4-a punga, si simt ceva durere la genunchi, dar simt si nevoia puternica de a face pipi. Atat de mare e presiunea  incat am impresia ca imi iasa urina si pe urechi afara. Dar cum sa fac, ca inca nu ma pot da jos din pat, mai am inca doua ore pana sa am voie sa ridic capul de pe perna, dar banuiesc ca poate in cazuri urgente am voie sa ma ridic si cu ajutorul infermierei sa ma pot duce pana la toaleta, dar hop….nu am chiloti pe mine si nu pot defila asa in curdistanul gol, deci o solutie tot trebuie sa fie, asa ca imi spun durerea asistentei, iar ea o trimite pe infermiera ca sa resolve problema. Infermiera vine cu un soi de recipient din plastic , ca o plosca, da la o parte patura si imi baga cucutelul intr-un orificiu  de la acea  plosca si asteapta. In momentele alea respiratia mi s-a oprit, inima a incetat si ea sa mai faca tic-tac, iar buzele mele semanau cele ale unui peste ce cerseste oxigen, dar de facut nu am reusit sa fac nici macar o picatura.

-Nu mai trebuie sa fac, ganguresc eu stins

-Bine, atunci o las aici, zice ea rosie la fata, si mi-o potriveste mai bine intre picioare, in timp ce eu eram albastru la fata

Din cauza socului nu a mai trebuit sa fac pipi inca 3 ore, dar si cand am facut am crezut ca va mai trebui sa mai cer un recipient. In sfarsit s-a facut ora 22 si am dreptul sa ridic capul si chiar sa primim si papica. Deja se facuse 40 de ore decand nu mai mancasem atat eu cat si Alex si noi visam la un purcelus de lapte fript cu mar rosu in gura si morcovu-n cur, dar….ciuciu, ni s-a dat doar niste iaurt si pentru ca am fost baieti cuminti am mai primit si o cana de supa strecurata si urarea de pofta buna!

Noaptea nu prea am putut dormi deoare ce durerile erau tot mai mari si mereu aveam nevoie de calmante, dar asistenta venea si ne ingrijea de fiecare data.

A venit ziua si odata cu ea a scazut si durerile in intensitate, ni sa oferit un mic dejun copios, a venit medicul cu o asistenta sa imi schimbe pansamentul si sa imi scoata tubul de drenajde  al carui existenta nici nu stiam. Asa ca imi da la o parte patura si iarasi raman gol pusca in toata splendoarea. Penibil moment, am crezut ca crap in patru de rusine, iar cuculetul meu incepuse sa se ofileasca si sa se faca mic mic  de ajunsese sa semene cu o ghinda, si daca ar mai fi durat mult timp schimbatul pansamentului cred ca ar fi disparut cu totul si ramanea doar o gaura in pelvis. Dupa ce au terminat, mi-au fixat orteza pe picior, ca sa imi tina piciorul drept-imobilizat si ca va trebui sa stau asa 6 saptamani, brrrrrr, nu e cam mult? Inainte sa plece din salon, imi zice asistenta ca o va trimite pe infirmiera ca sa ma ajute sa imi pun lenjeria intima pe mine. Ohhh, nuuu, asta nu, adica sa vina ingerasul ala de fata si sa ma vada si ea cu cariciul lasat la aer liber, asta chiar ca nu as mai suporta, asa ca ii strig un helllpp lui Alex, si vine saracul si ma ajuta sa ma imbrac gemand si scremand amandoi, ce mai conta ca chilotul a fost luat pe dos, important e ca este pe mine.

A doua zi venind din nou medicul sa imi schimbe pansamentul, de data asta avand chilotii pe mine, am vazut si operatia, iar ce am vazut m-a ingrozit, avea o lungime a inciziei de cel putin 25 cm.  Ce naiba au facut astia, mi-au pus bucse de Logan in genunchi de e asa de lunga, sau poate ca mi-au facut cezariana? Chiar nu ma asteptam sa fie asa de lunga incizia, iar  asta a facut sa imi tranteasca moralul la cosul de gunoi.

Incet,  incet am inceput sa ma dau jos din pat, sa merg cu ajutorul unui cadru, treptat si durerile s-au diminuat semnificativ, iar dupa 4 zile am fost externat.

Daca inainte de internare imi spuneam ca dupa ce ies din spital voi veni singur acasa cu trenul, din nou a trebuit sa ii dau dreptate lui Ruby,  sa las orgoliul la oparte si sa cer ajutorul cuiva ca sa ma aduca acasa, si uite ca de o saptamana sunt acasa, imobilizat la pat numarand zilele pe care le mai am pana cand nu va mai trebui sa port orteza, iar daca sunt greseli de ortografie in postul asta, am o scuza, deoare ce l-am scris stand pe burta sau pe o parte.

Cand s-a externat Alex am vazut ca a primit un chestionar in care trebuia sa nominalizeze persoanele din cadrul spitalului care si-a facut cel mai bine treaba, si cum stiam ca acelasi chestionar il voi primi si eu am inceput sa imi fac in minte o lista, cu toate ca as fi vreut sa nominalizez tot spitalul. Problema e ca pe acel ingeras de infirmiera nu o stiam cum o cheama, dar cum a venit in salon sa faca ordine am inceput sa trag cu ochiul la ecusonul ei prins la piept, da nici asa nu vedeam nimica in afara de Raluca, dar am noroc si vine aproape de mine ca sa imi stearga noptiera, dar ghinion, pentru ca ea se lasa pe vine si astfel ecusonul este prea jos ca sa il pot citit, in schimb ii vad sanii:), dar acuma nu sanii ei ma intereseaza pe mine acuma, ci numele ei. Ea a observat ca privesc insistent la pieptul ei si imi arunca o privire rosind putin, in schimb eu ma prefac ca ma uit la tv, iarasi incerc sa citesc pe ecuson, iar ea iarasi crede ca ma uit la sanii ei si devine si mai rosie, in schimb eu incep sa devin verde de oftica ca nu reusesc sa citesc, imi vine sa ii spun ca nu tzatzele ei ma intereseaza, nu ca nu ar fi frumosi, ci numele. In fine, probabil satnjenita de privirile mele aproape libidinoase se ridica si pleaca, dar mie mi-a fost suficient sa citesc ca se numeste Demian Raluca, si astfel am putut sa ma externez cu inima impacata.

 

Cat despre spital nu pot sa spun de cat ca am ramas impresionat, a fost locul unde am fost tratat omeneste, in care asistentele isi faceau treaba cu professionalism si zambetul pe buze, stiind cum sa aline suferinta, cu medici care nu se cred superiori si nu iti intind sau iti arata buzunarul.. Daca ar fi in tot sistemul sanitar asa, nu doar in clinicile particulare, ce bine ar fi in Romanica noastra

As vrea sa multumesc personalului spitalului Nova Vita, medicilor Chinezu Radu, Pitea Radu, asistentelor Pamfilie Anamaria, Bakos Piroska, infermierei Demian Raluca, pentru profesionalismul de care au dat dovada.

Si nu in ultimul rand vreau sa ii multumesc lui Ruby, pentru tot curajul ce mi l-a insuflat.