Atat au trecut de cand am primit marea veste, 20 de zile. 20 de zile in care am fost in culmea fericirii, am fost cel mai bucuros barbat de pe pamant, urma sa fiu tata, iar asta ma facea sa plutesc deja, sa visez cu ochii deschisi, iar sufletul vibra de bucurie ca voi fi parinte. Am inceput sa fiu mult mai dragastos cu Sanda, sa incerc sa o scutesc de tot felul de treburi, sa o protejez cat mai mult, sa fac glumite pe seama viitoarei ei burtici cat „butoiul”, sa o sicanez zicandu-i ca voi pleca cu fiul nostru la meciuri, iar apoi la bere, asa, ca baietii, ca va fi BAIAT, ca va fi brunet, ca va fi un bebelus dolofan cu dintisori ca de iepuras. Doar 20 de zile a tinut fericirea asta, pentru ca ieri la control ni s-a zis ca sarcina s-a oprit din evolutie. E o lovitura dura, dureroasa, care iti arde sufletul, dar nu avem ce face, trebuie sa mergem mai departe. Poate ca nu a fost sa fie acum, vom mai incerca inca o data, doar ca….tic-tac tic-tac ceasul biologic merge in continuare si din pacate in defavoarea noastra.
20 de zile am fost cel mai fericit om de pe pamant……..
alinteanu 